M-am mutat.

De acum înainte, mă mai puteţi găsi pe heliu.dap.ro

In(jur).

Dat fiind vocabular nostru de zi cu zi foarte colorat, condimentat cu de toate, luand in calcul ca in fiecare zi am putea adauga cate un cuvant sau o sintagma la el, majoritatea provenind de la mentalitatea noastra de “invingatori”, atunci cand pierdem, am putea descrie aproape orice stare sufleteasca prin diverse interjectii sau artificii verbale. Multora, cand ni se intampla ceva neprevazut, sau nedorit, prima expresie care ni se poate citi pe buze e “vai de p… mea”, etc. Pornind de aici, formam, zi de zi, noi si noi juxtapuneri de diverse orificii, obiecte, lucruri, bineinteles, neuitand rudele, de orice grad, ele fiind mereu pe primul plan, cand suntem suparati. Vrand, nevrand, suntem prezenti pe locul 1, intr-un top al celor mai devastatoare injuraturi din lume, surclasand clar alte popoare gen islandez, armean sau sarb. Asta nu face decat sa intareasca ideea ca noi suntem “invingatori” la sporturile mintii. Inca putin si o sa se propuna ca si proba olimpica toata tehnica asta verbala. Deh, romanu’ e bun la toate…

Doar un pahar.

De ce beau femeile? Eu unul nu suport femeile bete. Ametite da. Dar moarte si rupte in gura nu… pe alea nu le mai numesc femei. Alea-s alcooliste nenorocite… De ce beau? Sa fie cool? Poate asa se simt si ele in pas cu moda… Dar daca esti moarta de beata si fac baietii prezenti cam ce vreau cu tine nu mai esti in pas cu moda. Esti o femeie “usoara”. In fine. Apoi ajung la o varsta, trec de 20 si dintr-o data sunt mature: ”de maine nu mai beau”. Se lasa ele ceva timp, cauta relatii, iubiri ca-n filme, harapi albi pe cai verzi venind pe drum spre ele; dar… dau de altii, si altzii si altzii. Si pana la urma tot in scara aia ajung. Chiar daca nu mai beau atat de mult, cu noul iubit tot o sa bea ca doar… e iubitul ei nu? Dar iubitul ei mai are si niste prieteni… si dupa ce beau ei impreuna brusc apar si ei… ca sa vezi. Pur si simplu nu le suport. Sunt destul de usor de intalnit. Recent, doua sprijineau o masina, de zici ca masina n-avea stabilitate. Sau ce?! Privind din alta perspectiva, se incadreaza in peisaj, ca o manusa pe mana. Noi, romanii, mereu sarbatorim cate ceva. Ca se naste cineva, ca moare altcineva, ca e orice zi din saptamana, noi mergem “la o bere”. Vorba aia: Ca la noi, la nimeni!

Ganduri bete

It’s difficult to understand the sum of a person’s life. Some believe it can be measured in faith. Some say by love. Other say life has no meaning at all.

Acelasi film mereu, cand iti soptesti ca esti bine. Esti increzator in tine, mai ceva ca un orb in simtul sau vizual. Continui sa mergi prin viata, dar tot nepasator. Posibila victima, posibil martir, posibil erou. Am ascuns povesti in cearcane si lacrimile-n riduri. Posibil ca simplu si zambind sa alunec spre sfarsit. Am strans regrete multe printre ganduri bete, socat poate cum fiecare zi devenea o dimineata proasta de luni. Am crezut ca toti sunt buni. Poate ca fiecare dintre voi. M-am regasit in fiecare. Nu sunt de pus sa judec, oricum. Probabil nimeni nu-si poate asuma locul liberului arbitru, sua cel putin nu cineva cu capul pe umeri, care inca mai are in vocabular sintagma “valoarea morala”. Plouat si trist. Dar stiu ca doar un zambet poate schimba multe.

And another day goes by…

Scrisoare fiului meu nenascut.

7/7 zile. nu ma ascund, caci ma auzi in soapte. file. amprente pe retina. impregneaza filme in minte si dilatatii in pupile. degete frante pe tastatura. in eden a patruns deja venin. membrele merg fara incetare stiind ca nu mai exista cale de intoarcere. aici am murit. asta e lumea de jos in care am confundat viata cu suferinta. chipuri. prevestitiri. zambetul nu mai insemna infinitul. simteam deja nimicul. nu era o evadare, oamenii oricum sunt bufoni si lumea este un mare circ. vorbesc cu tine, dar parca esti mut. rahatul asta s-a stins demult si nu mai vad lumina. sunt un actor intr-o sala goala. e totul absent, un desen fara culoare, de ce mi-ar mai fi pasat de prezent? am facut saltul si acum deja te privesc de la inaltime. te vad fugind, incep sa te simt tot mai departe. s-au adunat prea multe zile si totul era la fel in jur, obosisem sa indur, viitorul era nesigur. de-acum incolo e razboiul tau de supravietuire spiritual. nu te mai ascunde si asculta…

Doar un…

How about me?

Well…

- fumez mult

- imi place sa privesc oamenii dansand

- consider ca e benefic sa intalnesti lume noua

- am doar un singur prieten adevarat

- cu destule vise (unele tampite, dar nu e interzis)

- zambesc la bancuri, chiar daca nu-mi plac, sau nu-mi place cum le zici

- ma izolez des in lumea mea, cu castile pe urechi

- imi place sa ma joc cu pisica.

that’s enough for now, folks.

Prea devreme. Sau prea tarziu.

Inca nu am o definitie pentru fata perfecta. Poate pentru ca nu exista, sau cel putin nu stiu sa existe. Fiecare avem gusturi, idei, conceptii diferite. Asadar, ceea ce consider eu a fi o fata ok, altora li se poate parea adormita din padurea frumoasa, sau ce consider eu a nu fi pe placul meu, poate fi vazuta de altii drept o divinitate pe pamant.

Sunt fete. Fete care stiu sa atraga un baiat doar cu ce au cap, fete care stiu sa atraga cu corpul, dar nu au nmic in cap, fete care au si corp si au si cap, dar nu au interese in a atrage pe cineva.

Fata pe care vreau eu sa o gasesc, trebuie sa aiba ochii deschisi. Daca ar fi sa reiau replici din filme, as zice ca ar trebui sa vada dincolo de toata abureala care ne inconjoara. Si am intalnit fete, toate au defecte, dar unele aveau defecte pe care eu nu le puteam suporta, si niciuna dintre ele nu era obligata sa le suporte pe ale mele, la randul lor.

Adevarul e ca am cam renuntat pentru moment sa o caut. Daca apare, e bine, daca nu, poate va aparea mai tarziu. Chestia asta nu o pot grabi. Nu tine de mine.

Si nu, nu m-am referit la tine, e doar o alta idee. Generalizez.

Smile.

Keri Hilson feat. Kanye West & Ne-yo – Knock you down. Track-ul 5 de pe “In a perfect world”.

Sta de 2 zile pe repeat, asadar:

I never thought I’d.. be in love like this
When I look at you my mind goes on a trip
And you came in.. and knocked me on my face
Feels like in I’m a race
but I already won first place…

I never thought I’d.. fall for you as hard as I did
You got me thinkin about our house and kids

Every moment I look at you and smile

cause boy you came around and you knocked me down.. knocked me down

Sometimes love comes around
and it knocks you down
Just get back up
When it knocks you down…

geniali. kanye si keri.

Lumea mea

3 ore de somn. ma uit la telefon, 2 mesaje. imi pun cafea in cana, merg afara si-mi aprind o tigara. ma simt singur. singur in lumea asta. am acceptat-o deja asa cum este ea. cu tot cu prietenii care uita, care au nevoie de tine doar atunci cand ai ceva ce au nevoie, cu tot cu orice roman de la ora 5…care a auzit de un anume accident si gata, el e martor ocular, a vazut si stie tot (bine zis, roxish), cu vecinul divortat care pe la ora 3 dimineata pune manele la maxim, cu tata care-mi spune mereu ca dorm prea mult si ca imi irosesc timpul, cu mama care tipa mai mereu la mine, cu cei cu care imi pierd zilnic cateva ore alergand dupa o minge, cu cei cu care daca vrei sa mergi la o bere, trebuie sa treci pe la ei mai intai, cu un buchet de flori, daca se poate, cu toata dezordinea din camera, cu tot praful de pe tastatura, cu.. tot, sau cu nimic. a trecut si luna mai. imi va ramane in amintire poate doar o singura zi frumoasa, de mai, asa. Ce mi-e lumea? O manea permanenta si o telenovela de prost gust.

Haos

Prea puţin nu e de-ajuns, dar nici prea mult nu te ajută. Îmi spuneam cândva. Intrigat de faptul că semăn cu prea mulţi alţii, în această debandadă generală, unde totul este ieşit din normal, dar totul face parte din normal, o lume plină de eschive şi trucuri. Mă trec fiori când mă gândesc… câte poveşti nemuritoare au luat o altă întorsătură, lăsând în urmă doar regrete cufundate în  fisuri de suflet. M-au copleşit prea multe gânduri, să mă conteste cine vrea şi cine poate, din privinţa asta. Vulnerabil fiind, nu mai pot trage concluzii, când conveţuiesc cu umbre efemere. E greu să rezişti, când timpul contrazice existenţa, când mii de consecinţe îţi impun un stil de viaţă, când viaţa obligă la război intens cu firea. E greu să te încrezi în ceva, atunci când rişti să dovedeşti doar un alt paradox frenetic, respectiv “prea putin sau prea mult”. Te-ai întrebat de ce oamenii mor primii şi lasă în urma lor doar  umbra amintirilor? E prea târziu pentru multe. Consecinţa?Prea puţine şanse de scăpare dintr-un haos total. O să încerc doar să-mi demonstrez ca nu există prea multe lucruri imposibile, chiar dacă mâine poate nu voi mai gândi la fel de departe…